Anatomia claviculei
Generalitati Clavicula este unul din oasele principale ale articulatiei umarului, este un os pereche in forma de S italic, culcat ce conecteaza centura scapulara de scheletul axial si are rolul de a sustine, si a da stabilitate si forta umarului.
Ca si localizare cele mai frecvente fracturi se produc la nivelul treimii mijlocii a claviculei urmate de fracturile treimii laterale, cele mediale avand cea mai anatomia claviculei frecventa.
Diagnosticul fracturii de clavicula Diagnosticul fracturii de clavicula se pune pe baza examenului clinic şi a unei radiografii standard in incidenta antero-posterioara aceasta fiind suficienta in majoritatea cazurilor. Tomografia computerizată este necesara in cazurile in care fractura intereseaza suprafetele articulare. Tratamentul Majoritatea fracturilor de clavicula pot fi tratate cu succes ortopedic folosind imobilizarea in bandaj Dessault zile sau bandaj Watson-Jones timp de 4 saptamani.
Tratamentul chirurgical are indicatie in fracturile anatomia claviculei, fracturile deschise sau in iminenta de deschidere, fracturile cu traumatisme vasculare associate si in fracturile cu deplasare mai mare de 2 cm. Tratamentul chirugical consta in reducerea fracturii deschise fragmentele osoase sunt repozitionate si fixarea acestora folosind o placa si suruburi speciale. Placa si suruburile nu sunt indepartate dupa vindecarea osului decat daca genereaza disconfort.
Postoperator membrul este imobilizat intr-un bandaj Dessault pentru aproximativ 7 zile, ulterior intr-o esarfa pana la 21 de zile. Pacientul este indrumat sa inceapa progresiv kinetoterapia din a a zi postoperator.
Recuperarea medicala reprezinta unul dintre cei mai mai importanti anatomia claviculei in tratamentul acestei afectiuni, dupa anatomia claviculei tratamentului ortopedic sau chirurgical.
Complicatii chirurgicale Principalele riscuri asociate interventiei chirurgicale in cazul fracturilor de clavicula includ: Nonconsolidarea fracturii.
Anatomi extremitas inferior
