Articulatia pumnului

Generalităţi — definiţie, clasificare, date epidemiologice II. Etiopatogenie — cauze, mecanisme, anatomie patologică III. Criterii de susţinere a diagnosticului: a. Investigaţii paraclinice — ex. Evoluţie şi prognostic V. Tratament: 1.

Mâna omului a constituit obiectivul a numeroase studii de paleontologie, antropologie şi embriologie. Aceste lucrări subliniază în general un paradox: dacă din punct de articulatia pumnului morfologic mâna păstrează vestigii anatomice ances-trale fiind derivată fără transformări prea mari dintr-un timp primitiv în filoge-nia speciilor în schimb din punct de vedere funcţional mâna este apogeul pro-ceselor de evoluţie orientată către prehensiune delicată şi de forţă cât şi către o percepţie senzorială fină.

Importanţa senzorială şi motorie, a mâinilor pentru viaţa socială şi profesională a omului este considerabilă. Progresele mecanizării şi automatizării au dus la reducerea meseriilor manua-le şi artizanale fără a scădea importanţa funcţională considerabilă a mâinilor. Mâna reprezintă cel mai complicat segment de membru din organism. Atât sructutra, cât şi funcţia sa sunt adaptate complexităţii activităţii umane.

Mâna nu este doar organul prehensiunii pentru prizele globale sau pentru cele de mare fineţe şi ale celei mai importante sensibilităţi discriminative, ci este, în acelaşi timp, organul sensibilităţi umane, a expresivităţii a profesionali-tăţii celei mai elaborate. În fond tot restul membrului superior, umăr, braţ, antebraţ, pumn nu au decât rolul de a pune mâna în poziţia cea mai favorabilă pentru o acţiune determinantă.

Tipurile lezionale ale microtraumatismelor mâinii sunt articulatia pumnului obişnuite: plăgi, contuzii, luxaţii, entorse şi fracturi care pot interesa toate structurile anatomice: pielea, ligamentele, muşchii, tendoanele, articulaţiile, oasele, vasele şi nervii.

Mâna mai prezintă o serie articulatia pumnului sindroame, boli disfuncţionale, în a căror etio-patogenie, microtraumatismul joacă un rol determinant. Traumatismul pumnului şi a mâinii propriu-zise este un ansamblu al tulburărilor de ordin local şi general produse prin acţiunea unui agent voluntar a cărui forţă depăşeşte rezistenţa ţesuturilor asupra cărora acţionează, producând printre altele: entorse, fracturi, luxaţii.

Fractura — prin fractură se înţelege o articulatia pumnului totală sau parţială a continuităţii unui os, apărută în urma uni traumatism. Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercursiune locală, ci un proces patologic complex, care angajează intreg organismul. Fractura este de şi o boală generală dereglări posttraumatice generaledeclanşată mai ales prin intermediul sistemului nervos.

În multe cazuri este vorba de o accidentare care duce la luxaţie sau fractură, dar poate fi vorba şi de o afecţiune care se dezvoltă în timp datorită stressului repetitiv, cum sunt de exemplu artrita sau sindromul de tunel carpian. Încheietura mâinii este alcătuită din opt oase mici, aşezate pe două rânduri între oasele antebraţului şi cele ale mâinii, cunoscute sub denumirea de oase carpiene. Ele formează un tunel numit canal carpian, care conţine tendoane şi nervul median, şi este acoperit de un ligament.

În mod clasic fracturile se împart în: Fracturi închise segmentele sunt acoperite integral de piele 2 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic Fracturi deschise tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant,fie de fragmentele osoase — dinăuntru in afară — şi osul ajunge în contact cu exteriorul. Fracturile directe sunt cele produse când agentul traumatic fracturează osul chiar la nivelul de aplicare a şocului violent.

Sunt mai frecvent întâlnite la oasele articulatia pumnului de muşchi: claviculă, tibie. Fracturile indirecte sunt cele în care traiectul de fractură se află la distanţă faţă de punctul de aplicare a traumatismului şi se produc prin: flexie, răsuciri, tracţiuni, presiuni etc.

Entorsa - forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Luxatia - este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafeţele articulare ale oaselor care formează o articulaţie deplasarea capetelor osoase ale unei articulaţii.

După modul de producere luxaţiile pot fi: Complete — când cele două suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele. Incomplete — când mai există un oarecare contact. Anatomie patologică. În fracturi bolnavul acuză dureri vii într-un punct fix, articulatia pumnului funcţională, prezintă deformarea şi scurtarea segmentului articulatia pumnului, echimoze locale, imobilitate anormală a unui segment iar la palpări şi imobilizări se percep erepitaţi osoase şi întreruperea reliefului osos.

La entorsele pumnului - mişcările sunt forţate articulatia pumnului hiperextensie, mâna fiind mişcată în abducţie poate avea loc articulatia pumnului diastază articulaţiei radio-cubitale, singulară sau asociată altor leziuni osteo-articulare.

În entorsele degetelor — găsim articulatia pumnului metacarpo-falangiene, care se produc printr-o mişcare forţată de hiperextensiune când ligamentul anterior se smulge de pe faţa falangei sau de răsucire cu înclinare laterală a degetului când ligamentul lateral metacarpo- sesamoidian extern când este vorba de police se rupe.

Entorsele metacarpofalangiene nu sunt mai puţin frecvente decât cele meta- carposesamoidiene.

mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic

Prin acelaşi mecanism de extensie sau torsiune şi înclinare laterală ligamentele laterale se pot rupe asociindu-se uneori cu mici smulgeri osoase. Adesea entorsa este conseţinţa unei luxaţii reduse spontan îndată după traumatism.

Luxaţiile întâlnite mai rar, dislocarea captelor osoase fie intracapsular, când capsula fibroasă nu se rupe, şi este doar întinsă şi desprinsă împreună cu periosul.

Luxaţia se poate însoţii de degradări tisulare severe cu sechele importante, mai puţin în luxaţiile încomplete, unde capsula se rupe, ligamentele sunt articulatia pumnului sau smulse, determinând luxaţii neregulate sau atipice. Muşchii sunt întinşi dilaceraţi uneori cu tendon smuls, cartilajul şi osul subcondral suferă adesea fisurări, fracturi, striviri parcelare. Toate aceste degradări determină: hematoame periarticulare ce se pot organiza şi calcifica, hemartroze care alături de cicatrizarea fibroasă a capsulei şi de retractura ligamentelor fibrozate vor limita mult mobilitatea articulară, scleroze şi atrofii musculare sau chiar rupturi de nerv; toate acestea ridică probleme de recuperare deosebită.

Luxaţia recidivantă trebuie considerată o sechelă a unei luxaţii mai vechi apărând mai ales la articulaţii laxe umăr, femuro-patelarădin cauza unei distensi sau rupturi vechi a aparatului capsulo-ligamentar sau a unei fracturi parcelare ale rebordurilor sau marginilor articulare. Cele mai frecvente luxaţii sunt: luxaţiile umărului, cotului, degetului mare, ale articulaţiilor mai mobili şi mai active.

Sunt imobilizări cu atele pe faţa dorsală pe o durată de trei săptămâni, timp în care se mişcă mereu degetele. Imediat după suspendarea imobilizării se începe mobilizările active.

Fracturile colului şi capului de stal metacarpian pot da uneori dacă apar deplasăriredori în articulaţiile metacarpofalangelor.

Poziţia de imobilizare este cu pumnul în dorsiflexie, iar durata de la dureri de genunchi imobilizare este de săptămâni cu începerea imediată articulatia pumnului mobilizării.

Luxaţiile articulaţiilor mâinii se imobilizează deasemenea 3 săptămâni. Orice amânare a începerii recuperării va determina pierderi inevitabile de mobilitate ce să facă articulații dureroase ale degetelor va necesita o asistenţă recuperatorie complexă ca şi în cazul fracturilor complicate.

În general poziţionarea greşită a fracturii, prelungirea duratei imobilizării, lipsa de mişcare a articulaţiei libere în timpul imobilizării şi imobilizarea mai multor degete, sunt cele mai multe cazuri articulatia pumnului duc în final la mâna rigidă.

Interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor cu lezarea consecutivă a capsulei articulare duce în marea parte a cazurilor la redorea articulară ce nu va putea fi redusă complet. Ca sechelă a acestor fracturi apare artrita traumatică.

Redoarea articula-ră consecutivă artritei traumatice se reduce prin exerciţii active şi infiltrări intraarticulare cu corticoid de 2 ori pe săptămână. Este o fractură a metacarpului distal cu dislocare carpometacarpiană.

După reducere se imobilizează policele în uşoară abducţie, apoi este flectat uşor.

Încărcat de

Reprezintă cea mai frecventă fractură a oaselor corpului. Ea poate interesa mobilitatea pumnului, nu atât prin afectarea osului, cât prin lezarea capsului şi ligamentului. Uneori fractura se complică cu necroza aseptică a scafoidului. Durerea şi scăderea forţei musculare sunt elemente principale care determină importanţa funcţională.

Este fractura capului distal al radiusului cu deplasarea posteroexterioară a fragmentu-lui distal. Aparatul gipsat se pune cât mai strâns dar cu evitarea apariţiei edemului de stazăpentru a asigura contracţia. Recuperarea trebuie făcută imediat, pentru că există pericolul algonerodistrofiei. Pot fi rupturi parţiale sau secţionări complete, pot interesa doar tendonul sau ruptura se face la zona de inserţie pe os, cu smulgeri de fragment osos. Evident că aceste leziuni interesează, în primul rând chirurgul, care va articulatia pumnului chirurgical sutură, grefă sau ortetic în funcţie de situaţie, leziunea respectivă.

Atitudinea terapeutică este diferită, în funcţie de sediul lezional.

Lezarea tendoanelor flexorilor în zona pumnului. Căderile în geam, pe pietre ascuţite, pe bucăţi de tablă sau prin tăieturi de cuţit, lezează tendoanele flexorilor superficiali şi, de mai multe ori, şi tendoanele flexorilor profunzi. În această zonă sunt lezaţi frecvent nervii median şi cubital. Numai rareori se observă o leziune de nervi în aceste condiţii fără interesare de tendoane. Inversul situaţiei nu mai este însă valabil.

Lezarea tendoanelor flexorilor în palmă. Apare în aceleaşi condiţii ca şi leziunile din articulatia pumnului pumnului.

Problemele articulației pumnului

Sunt ceva mai frecvente la muncitorii care lucrează cu obiecte tăioase sau în cazul unor explozii. Sutura tendoanelor se impune. În cazurile complicate, se aplică acelaşi program ca la leziunile tendinoase complicate din zona pumnului. Leziunile tendoanelor din zonele palmară distală şi a degetelor proximal zona tecilor. În această zonă cunoscută, sutura tendoanelor are de articulatia pumnului mai multe ori un prognostic nefavorabil pentru funcţia mâinii.

Sutura tendoanelor, în teaca lor strâmtă, determină imediat după intervenţia tumefieri de tendon cu necroză ischemică consecuti-vă. Nu se indică deci suturi precoce, ci plastii grefoane de tendon fie fie precoce, fie tardive, după câteva săptămâni. Lezarea tendoanelor articulatia pumnului zona distală a degetelor. Secţionarea tendoanelor flexorilor profunzi la degete, distal, nu ridică probleme deosebite. Sutura lor este uneori posibilă, alteori se renunţă la ea şi se reinplantează capul proximal al tendonului cel distal se îndepărtează.

Diagnosticarea

Se produce, bineânţeles, o scurtare de 6 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic tendon, dar tendoanele articulatia pumnului profunzi permit scurtări până la 1,3 cm, fără apariţia de perturbări funcţionale. Lezarea tendoanelor extensorilor este mai rară decât aceea a flexorilor şi, în general, pune mai puţine probleme chrurgului. Tendoanele extensorilor, secţionate nu se retractă cu excepţia extensorului lung al policeluideci pot fi suturate cu uşurinţă, fără delabrări.

Ruptura tendoanelor la nivelul falangei distale. Apare de obicei în situaţia unei flexiuni brutale a ultimei falange. Uneori, tendonul se smulge de la locul de inserţie antrenând şi un mic fragment osos. Ruptura tendoanelor la nivelul falangei a 2-a.

1. Unguent pentru umflarea articulației gleznei
2. Dintre oasele antebraului, doar radiusul particip la articulaie, extremitatea inferioar a ulnei fiind separat de oasele carpiene corespunztoare prin discul articular.

Lezarea tendoanelor la acest nivel se produce în general prin lovirea directă sau strivire cu sau fără smulgere osoasă. Nervul radial care are ca urmare căderea mâinii şi imposibilitatea de a extinde degetele, imposibilitatea de a face abducţia policelui, cu tulburări senzitive pe faţa dorsală a mâini.

Lezarea traumatică a nervului median care are ca urmare deficitul de flexie şi extensie a pumnului, imposibilitatea articulatia pumnului flectare a policelui şi a degetului mediu, hipoestezie a mâinii.

Lezarea traumatică a nervului cubital are ca urmare imposibilitatea de flectare a falangelor distale 4 şi 5, deficit de flexie a pumnului. Imposibilitatea de a ţine o hârtie între police şi index şi hipoestezie a margini cubitale a mâinii. Examenul clinic — semne subiective şi obiective. Examinarea mâinii bolnave se bazează pe culegerea de date în număr cât mai mare necesare pentru stabilirea diagnosticului şi conduita tratamentului.

Examenul va cuprinde investigaţii articulatia pumnului, clinice, neurologice, vasculare şi examene paraclinice. Se va acorda atenţie mişcărilor posibile pe care le poate efectua bolnavul şi felul cum reacţionează la comenzi. La articulatia pumnului clinic al traumatismelor trebuie avut în vedere următoarele elemente: localizări, forma, dimensiuni, direcţie, aspect, profunzime, prezenţa şi tipul hemoragiei, 7 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic alte particularităţi.

Vor fi notate modificări tisulare din imediata vecinătate a leziuni traumatice: echimoze, edem, hemartroza, hidrartroza. Simptomele subiective şi obiective sunt: durerea, tumefacţia articulară, redoarea ticulară care de multe ori determină impotenţa funcţională a mâinii cu retracturi musculare şi cicatrici vicioase ale tegumentului. Alt aspect este atrofia musculară sau algoneurodistrofia.

Anatomia Mainii

Anchiloza articulară care poate fi fibroasă sau osoasă unind prin punţi fibroase sau osoase extremităţile osoase articulare calus vicios. Laxitatea articulară ceea ce duce la luxaţii şi subluxaţii şi uneori entorse cu rupturi ale capsulei şi ale elementelor articulare.

Generalitati

În funcţie de gravitatea acestei luxaţii se poate ajunge la o instabilitate gravă articulară în funcţia ei, necesitând intervenţia operatorie. Semnele clinice ale unei luxaţii sunt dominate de imposibilitatea de a face mişcarea într-un anumit plan. Alt semn clinic datorită imobilizări prelungite ale articulaţiei apar sechelele musculare articulatia pumnului ar fi: hipotrofii, atrofii, retracturi musculare, sechele osoase cu osteoporoză de imobilizare, în final cu pierderea capacităţii de muncă.

Apar aderenţe capsulo-ligamentare şi musculo-ligamentare la metacarpiene şi interfalangiene.

Investigaţii paraclinice - ex. În fracturi examenul radiologic precizează diagnosticul, evidenţiază felul fracturii şi constituie un ajutor preţios în stabilirea conduitei de tratament. În cazul entorselor şi luxaţiilor indică poziţia anormală a extremităţilor osoase, tipul şi gradul luxaţiilor precum şi eventualele fracturi asociate.

Semnele radiologice completează examenul clinic orientând conduita şi tratamentul mai ales în: entorse, luxaţii, fracturi.

Bine ați venit la Scribd!

Diagnosticul se pune pe baza examenului radiologic. Evoluţia şi prognosticul sunt legate de gradul entorsei, localizarea ei, tratamentul aplicat şi vârsta pacientului. În entorse simple evoluţia este favorabilă şi vindecarea se produce în 7 — 14 zile cu recuperare funcţională locală. În entorsele grave, neglijate sau incorect tratate, articulaţia devine instabilă şi dureroasă. În funcţie de localizare, prognosticul urmează o scară de gravitate care merge de la o simplă laxitate articulară complet reversibilă până la periartroza posttraumatică.

O articulatia pumnului tratată corect se vindecă fără sechele în de zile, în timp ce o entorsă neglijată are o evoluţie mult mai lungă cu un prognostic nefavorabil. Evoluţia luxaţiilor simple este favorabilă şi vindecarea se produce în săptămâni atunci când tratamentul este corect.

• Semenle si simptmele afectiunii articulatiei pumnului variaza in functie de tipul durerii.
• Durerea in articulatia pumnului
• Simptomele artrozei articulației șoldului 1 grad
• Deget luxat Din Comunitate Salutare.
• Discul articular de structura fibrocartilaginoasa, este interpus intre cele doua suprafete articulare,de forma triunghiulara, este denumit si ligament triunghiular.
• Problemele articulației pumnului | Ottobock RO

În luxaţia complicată sau incorect tratată evoluţia este dificilă, uneori defavorabilă şi impune un tratament îndelungat, prognosticul fiind rezervat. Beneficiind de tratament ortopedic, chirurgical şi medicamentos de urgenţă, fracturile cunosc în general o evoluţie favorabilă în cazul în care fragmentele osoase îşi restabilesc 8 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic continuitatea, ligamentele şi ţesuturile conjunctive cutanate îşi refac integritatea anatomică şi îşi reiau funcţiile.

Tratamentul igieno-dietetic. Igiena are un rol foarte important, ştiut fiind că o articulatia pumnului murdară venind în contact cu alimentele pe care omul le consumă, pot dăuna întregului organism.

Dacă toate aceste norme nu vor fi bine aplicate atât înainte, pentru menţinerea sănătăţii cât şi după anumite tratamente, după ce acestea au fost tratate prin diferite metode, tratamentul va fi totdeauna în zadar şi ineficient, indiferent cât articulatia pumnului bine va fi aplicat.